ÎMPOTRIVA REÎNCARNĂRII (METEMPSIHOZEI)

Şi precum este oamenilor odată să moară,

iar după aceasta să fie Judecata

(Evrei 9, 27)

Cea mai mare nebunie, păgânătate şi rătăcire de la adevăr este de a crede cineva că sufletul omului după moarte intră în alte trupuri de dobitoace, de fiare, de păsări, etc. În toată învăţătura dumnezeieştilor Scripturi a Evangheliei lui Hristos, în învăţăturile Sfinţilor Apostoli, ale Sfinţilor Părinţi, nu găsim vreo mărturie despre această rătăcire şi păgânătate şi spurcată învăţătură. Mântuitorul nostru Iisus Hristos în dumnezeiasca Sa Evanghelie, ne arată unde merg sufletele oamenilor după moarte, zicând: Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi s-a înmormântat – apoi arătând unde s-a dus, zice: Şi în iad ridicându-şi ochii săi, fiind în chinuri el, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui (Luca 16, 22-23).

Iată deci unde merg sufletele oamenilor drepţi şi păcătoşi după moarte. În rai, sânul lui Avraam, sau în iad, unde a mers bogatul cel nemilostiv. De unde a ieşit această drăcească nebunie de a se crede că sufletele oamenilor după moarte se duc în alte trupuri? De unde a ieşit această nebună rătăcire că omul moare de multe ori şi intră în diferite trupuri? Oare cei ce gândesc această nebunie nu-l aud pe marele Apostol Pavel, care zice: Şi precum este rânduit oamenilor ca o dată să moară, iar după aceasta să fie Judecata (Evr. 9, 27; Iov 30, 25; Sir. 14, 12; 40, 3-4). Oare nu aud aceşti rătăciţi de la adevăr ce zice dumnezeiasca Scriptură: Că mai înainte de a se întoarce ţărâna în pământ precum a fost, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el (Ecl. 12, 7). Vedem dar destul de luminat că odată i s-a dat omului să moară, când trupul se întoarce în pământ şi sufletul se întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el. Şi nu arată că ar merge prin alte trupuri, cum bănuiesc cei stricaţi la minte şi la înţelegere. O dată moare omul cu trupul său şi odată va fi învierea morţilor. Auzi ce zice Domnul: Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi cei ce au făcut bune întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele întru învierea osândirii (Ioan 5, 28-29). De unde a ieşit această nebunie şi păgânătate să se creadă că sufletele oamenilor, după moarte, intră în alte trupuri? Oare nu auzim ce zice marele Apostol Pavel: Căci ştim că dacă acest trup, locuinţa noastră cea pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri (II Cor. 5, 1). Unii din cei rătăciţi cu această nebunie cred că omul s-ar naşte de mai multe ori cu trupul, şi auzind că Sfântul Ioan Botezătorul ar fi Ilie, au întrebat pe Sfântul Ioan Botezătorul, zicând: Dar cine eşti tu? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Apoi iar l-au întrebat: Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci au zis lui: Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis (adică fariseilor). Ce spui tu despre tine însuţi? El le-a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Îndreptaţi calea Domnului», precum a zis Isaia Proorocul (Ioan 1, 21-23).

Vezi cum dumnezeiescul şi marele Prooroc Ioan Botezătorul a astupat gurile lor şi a înfruntat părerile cele nebune ale fariseilor că Ilie s-ar fi întrupat în persoana Sfântului Ioan Botezătorul? Da, este adevărat că despre Sfântul Ioan Botezătorul s-a scris că va merge înaintea Domnului cu duhul şi cu puterea lui Ilie (Luca 1, 17), dar nu că se va încarna în Ilie proorocul. Aşa trebuie înţelese cele ce a zis Domnul: Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină (Mat. 11, 14), anume că Sfântul Ioan Botezătorul a venit cu râvna şi credinţa Proorocului Ilie, nu cu reîncarnare în trupul lui Ilie. Fiindcă marele Prooroc Ilie va veni înainte de venirea a doua a Domnului, după cum a zis Domnul: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza toate la loc (Matei 17, 11-12). Da, va veni marele prooroc Ilie mai înainte de venirea a doua a Domnului. Dar nu cu alt trup, ci cu al lui cu care s-a înălţat la cer cu căruţa şi cu caii de foc aşa cum l-a văzut Elisei (IV Regi 2, 11-12).

Aşadar şi Sfântul Ioan Botezătorul a venit cu credinţa şi cu râvna lui Ilie, dar nu cu alt trup, ci cu trupul său, cu care s-a născut din Sfânta Elisabeta; şi Ilie va veni înainte de venirea a doua a Domnului, dar nu cu alt trup, ci cu al său, cu care s-a înălţat la cer, şi nu cu trup reîncarnat. Noi ştim, din dumnezeiasca Scriptură, că trupul nostru se întoarce, când murim, în pământ, precum a fost; şi duhul se întoarce la Dumnezeu, Care l-a dat pe el (Eccl. 12, 7; II Tim. 4, 1).

Marele Apostol Pavel ne arată că trupul nostru, acesta pe care îl purtăm, se va face ţărână şi nicidecum nu arată că sufletul nostru va intra în alte trupuri după moarte (II Cor. 5, 1). Şi dumnezeiescul părinte Efrem Sirul arată, că nu este cu putinţă, ca după ce se duce cineva din această viaţă, iarăşi să se mai întoarcă în alte trupuri. Şi iarăşi zice acest dumnezeiesc părinte, Efrem Sirul: „Mare frică este atunci, mare cutremur, mare taină... când ne vom duce din veacul acesta la veacul cel nemărginit, de unde nimeni nu s-a mai întors”. Vai şi amar de cei ce părăsesc sfânta şi dreapta credinţă în Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru şi se iau după religiile cele păgâne ale budismului şi ale hinduismului, care învaţă nebunia şi rătăcirea cea mai stricată şi păgână a reîncarnării şi a mutării sufletului, după moartea trupului, în alte trupuri. Budismul este o religie fără Dumnezeu, fără suflet omenesc responsabil. Budismul lasă deci pe om propriilor sale puteri, şi propriilor sale lupte, neputincioase cu răul. Religia budistă, pe drept cuvânt, a fost calificată ca ateistă. La fel şi religia hinduistă nu are o doctrină bine pregătită despre Dumnezeu şi despre lume sau despre raporturile dintre Dumnezeu şi om şi despre destinul uman. Iată deci, la ce fel de dumnezei se închină cei rătăciţi, înşelaţi de diavoli, care cred în reîncarnare şi în religiile păgâne, budiste şi hinduiste. Iată ce zice dumnezeiescul Iov: Tot trupul va muri deodată şi tot pământul în pământ va merge, de unde s-a zidit (Iov 34, 15). Apoi dacă adevărul este acesta, că noi cei zidiţi din pământ, după moarte, în pământ mergem şi nu în alte trupuri, de unde au luat oamenii cei stricaţi la minte şi înşelaţi de draci, că sufletul omului după moarte intră în alte trupuri, până ce se va curăţi ca să intre în nirvana (raiul păgânilor şi rătăciţilor de la adevăr: budişti şi hinduişti)? Care religie este mai veche şi mai adevărată decât a patriarhilor, a lui Adam, a lui Set, a lui Noe, a lui Avraam, care au fost sfinţi văzători de Dumnezeu cel adevărat, Care a făcut cerul şi pământul şi pe om şi toate cele văzute şi nevăzute? Şi care din aceşti mari şi sfinţi oameni ai lui Dumnezeu a lăsat vreo învăţătură că sufletele oamenilor după moarte, vor intra în alte trupuri, spre a se curăţi de păcate? Câtă nebunie este pentru un creştin să creadă în aceste drăceşti învăţături tocmai astăzi, când Evanghelia lui Hristos străluceşte mai mult decât soarele în lume! Să lase lumina Evangheliei lui Hristos şi să creadă în învăţăturile cele drăceşti şi păgâne şi să se ducă în întunericul dracilor şi a slujirii de idoli. Oare aceşti oameni stricaţi la minte şi draci nu aud pe Duhul Sfânt, că sufletul omului este: Duh ce trece şi nu se mai întoarce (Psalmi 77, 44)? De unde au luat blestemaţii păgâni această spurcată învăţătură că sufletul omului după moarte se întoarce şi intră în alte trupuri? Noi ştim din Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie şi din învăţăturile marelui Apostol Pavel: că toţi vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos la înfricoşata judecată cea de apoi, ca să dăm seama de cele ce am lucrat prin trupul pe care îl avem şi nu prin alte trupuri, cum hulesc blestemaţii păgâni, cei înşelaţi de draci (Rom, 14, 10; II Cor. 5, 10). Nu aflăm în toată Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură vreun loc în care să scrie că noi după moarte vom da seamă de cele ce am lucrat în mai multe timpuri prin care am trecut cât am trăit pe acest pământ, ci numai prin acest trup, cu care ne-am născut şi am trăit în lume. Câtă nebunie şi rătăcire drăcească în capul vreunui om să creadă că Hristos, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, ar fi înviat şi S-ar fi proslăvit după învierea Sa cu alt trup şi nu cu acel care s-a născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară Maria. Noi avem atâtea dovezi sfinte despre patima şi învierea lui Hristos, care S-a proslăvit în al Său Trup, şi nu în altul (Fapte 3, 13; 4, 10-11; Rom. 8, 34). Noi ştim că toate popoarele lumii se vor judeca de Hristos: păgânii, după legea conştiinţei lor (Rom. 2, 12); iudeii, după legea lui Moise (Rom. 2, 12); iar creştinii, după Evanghelie (Ioan 12, 48-49; Rom. 2, 16; Iacov 2, 12). Dar nicăieri în Sfânta Scriptură nu scrie că ne va judeca Buda sau Brahma sau Krishna sau alţi idoli şi slujitori ai dracilor şi că vom fi întrebaţi de aceşti draci pentru cele ce am greşit în mai multe trupuri prin care am trecut când eram în această viaţă. De unde a intrat această nebunie drăcească în capul unor oameni demonizaţi la minte şi la înţelegere să creadă aceste nebunii ale întunericului? Aceştia au ajuns la atâta nebunie drăcească şi împreună cu dracii în ziua judecăţii celei de apoi vor merge în muncile cele veşnice, după cum zice Sfântul Apostol Iuda în a sa sfântă epistolă, numind pe aceşti blestemaţi păgâni: Valuri sălbatice de mare, spumegându-şi ruşinile lor; stele rătăcitoare, cărora negura întunericului în veac se păzeşte. Şi a proorocit de aceştia şi Enoh cel al şaptelea de la Adam, zicând: Iată, va veni Domnul întru mii de sfinţi ai Săi. Să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi necredincioşii de toate faptele păgânătăţii lor, cu care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele lor cele aspre, care au grăit împotriva lui păcătoşii cei necredincioşi (Iuda 1, 13-15). Iar dumnezeiescul şi marele Apostol şi Evanghelist Ioan, arătând iarăşi că toţi cei ce nu cred în Mântuitorul nostru Iisus Hristos sunt antihrişti, zice: Cine este mincinosul, fără numai cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos. Acesta este antihrist (I Ioan 2, 16-22). Şi dacă atunci când predica, marele Evanghelist Ioan arată că erau mulţi antihrişti, oare ce să zicem acum când atâţia atei tăgăduiesc dumnezeirea lui Hristos? Este adevărat că acum creştinismul s-a înmulţit pe faţa pământului, dar şi păgânii şi ateii care tăgăduiesc dumnezeirea şi învăţătura lui Hristos nu sunt puţini. Din aceştia fac parte şi cei înşelaţi de religiile cele păgâne şi drăceşti şi cred în reîncarnarea trupurilor şi care zic că sufletul omului după moarte se mută în alte trupuri de dobitoace, de fiare, păsări etc. Aceştia cu nimic nu se deosebesc de păgâni, de atei şi de draci, care se silesc să strice scripturile cele sfinte şi adevărul din ele şi să ducă la rătăcire pe cei care îi pot înşela cu minciunile lor cele drăceşti. Ca niciodată acum s-au înmulţit în lume cei răi, atei, sectari rătăciţi şi înşelători, şi este mare nevoie azi, mai mult ca oricând, de a se predica adevărul Evangheliei lui Hristos în lume, cu mare râvnă în lumea creştină de azi, deoarece foarte mulţi din cei credincioşi s-au întunecat şi s-au rătăcit de la adevăr. Atâta vreme neavând religia în şcoală şi Biserica n-a avut libertatea de a predica adevărul şi de a mărturisi tot ce trebuia pentru îndreptarea şi luminarea sufletelor creştineşti... În vederea acestor lucruri, zic aceste cuvinte: „Să ajute Prea Bunul şi Prea Înduratul Dumnezeu pe toţi preoţii şi misionarii creştini, să predice cât mai cu râvnă şi stăruinţă în sfintele biserici şi oriunde este nevoie în trei feluri: cu mâna, cu gura, şi cu pilda vieţii lor. Cu mâna să scrie, cu gura să predice adevărul, iar cu trăirea să dea pildă bună celor ce îi văd şi îi aud. Nimeni să nu se sfiască de a spune adevărul în faţa celor credincioşi, măcar de n-au ajuns cu fapta la cele ce învaţă pe alţii. Că zice dumnezeiescul părinte Ioan Scărarul: „Nu voi mustra aspru pe cel ce învaţă şi nu face. Căci am văzut de multe ori că lipsa lucrului celui ce învaţă şi nu face, au împlinit tot folosul cuvântului său!”.

Să ne aducem aminte şi de pedeapsa celui ce luase un singur talant pe care l-a îngropat în pământ şi a zis către cel ce îl dăduse: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând Stăpânul a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ai ştiut că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Apoi a zis: Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi... Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 25, 24-30). Şi iarăşi voi zice către cei înşelaţi de draci şi de păgâneştile religii care rătăcesc pe cei ce nu cunosc adevărul Sfintei Scripturi şi spun că sufletul omului după moarte se duce în alte trupuri. Să audă aceşti rătăciţi ce zice dumnezeiescul Iov: Mai înainte de ce voi merge, de unde nu mă voi mai întoarce (Iov 10, 21), şi în alt loc unde zice: Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce (Iov 16, 22), şi iarăşi zice: Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă (Iov 19, 25) şi iarăşi: Ştiu foarte bine că tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire a tuturor muritorilor (Iov 30, 23).

Deci nicăieri nu spune acest sfânt şi mare om al lui Dumnezeu, Iov, şi nu arată că după moarte, sufletul omului mai intră în alte trupuri, cum hulesc blestemaţii cei rătăciţi de la adevăr. Feriţi-vă cu toată puterea de a crede aceste nebunii şi rătăciri ale reîncarnării şi mutarea sufletelor în alte trupuri; căci aceste afirmaţii sunt cu totul drăceşti, nebune şi rătăcite de la adevăr. Amin.