DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA

Arh. Cleopa Ilie - "Calauza in credinta ortodoxa"

Sectarul: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce voi, ortodocsii, o cinstiti atât de mult si vă închinati la ea ca la Dumnezeu?

Preotul: Noi pe Preasfânta Fecioară Maria si Născătoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult decât pe toti sfintii si îngerii, dar totusi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce i se dă ei se numeste preacinstire (supravenerare), si ei i se cuvine această preacinstire pentru că ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o ''prietenă'' a Lui, asemenea celorlalti sfinti. De aceea se spune în cântarea bisericească (axionul): ''Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fâră de asemănare decât serafimii''. Ea este mai presus decât sfintii si îngerii, deoarece si îngerii si oamenii i se închină. Astfel, i s-a închinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28-29), si în acelasi chip i s-a închinat ei si Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43). însăsi Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, prooroceste că pe ea o vor ferici toate neamurile: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a fâcut mie mărire Cel Putemic... (Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Dumnezeu.

Sectarul: Nu trebuie sâ dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, pentru că nici însusi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta se vede din cuvintele Mântuitorului, redate de Sfântul Evanghelist Matei în textul următor: Cineva I-a zis: lată, mama Ta si fratii Tăi stau afară, căutând să-ti vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? Si, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: lată mama Mea si fratii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate si soră si mamă (Matei 12, 47-50). Deci faptul că Fecioara Maria I-a fost mamă nu are nici o importantă. In fata Lui, legăturile Sale de sânge sau de rudenie trupeascâ n-au nici un pret si nici o precădere fată de legăturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatălui, oricine ar fi acestia.

Preotul: Aici este vorba de altceva si anume că, în afară de înrudirea trupeascâ, mai există si o altă înrudire cu Hristos, mult mai mare si mai importantă, înrudirea sufleteascâ, ce constă în a face voia lui Dumnezeu. Aceastâ înrudire însâ nu desfiinteazâ si nu micsoreazâ pe cea trupeascâ. Deosebirea stă numai în aceea că înrudirea sufletească si-o poate câstiga oricine, împlinind voia Tatălui. înrudire înseamnâ nu numai o legătură de sânge, trupeascâ, ci si o legătură de dragoste si de unitate sufletească. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine sufleteste înrudit cu Dumnezeu, deoarece îi este cu totul atasat lui Dumnezeu.

Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul nici n-a înlăturat înrudirea Sa cea trupească cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a căutat să accentueze că cealaltă înrudire cu El, cea sufletească, desi este de mai mare pret, o poate realiza totusi orice credincios ( Maica Domnului a fost si singura care a împlinit desâvârsit voia lui Dumnezeu ). Asadar, a fost un cuvânt de îndemn si de încurajare la adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta si o iubea si era supus fată de ea (Luca 2, 51) si oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător fată de ea. Astfel, vedem că la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10).

Apoi a avut mare grijă de Maica Sa, chiar si când era răstignit pe Cruce; purtându-i de grijă, a dat-o spre îngrijire celui mai iubit dintre toti ucenicii Săi, Sfantului Ioan Evanghelistul, după cum este scris: Deci Iisus, văzând pe Maica Sa si pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ''Femeie, iată fiul tău!'' Apoi a zis ucenicului: ''Iată mama ta!'' Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 26-27). Vezi că Mântuitorul, nici în vremea cea grea a suferintelor Sale de pe Cruce, nu a neglijat purtarea de grijă fată de Maica Sa, care L-a născut si L-a crescut? Si cum oare ar fi putut să dispretuiască pe Mama Sa, când însusi Dumnezeu a dat poruncă să cinstim pe tată si pe mamă, după cum s-a scris: Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta (Deut. 5, 16)?

Sectarul: Dar de ce voi o numiti pe Maria pururea Fecioară, de vreme ce însusi Fiul său a numit-o femeie, ceea ce înseamnă că a fost căsătorită, iar nu fecioară, căci asa se adevereste din cuvântul Scripturii: Deci Iisus, văzând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Tot asa o numeste, dispretuitor, si la nunta din Cana Galileii: A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? (Ioan 2, 4). în acest caz, nici nu o putem socoti mai de cinste si nu îi putem aduce un cult deosebit.

Preotul: În primul citat, nicidecum nu este vorba de dispret, ci, dimpotrivă, se vede cum Mântuitorul s-a îngrijit de soarta ei, încredintând-o spre purtare de grijă Apostolului Ioan, stiind că El se va înălta la cer, pentru ca să o îngrijească la bătrânetile ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevărat, o mare cinstire si respect fată de Mama Sa, căreia nici în chinurile de pe Cruce nu uită să-i poarte de grijă, datorită dragostei celei mari pe care o avea fată de ea, ca mamă.

Iar dacă o numeste ''femeie'', nicidecum nu o face în înteles de femeie căsătorită sau în semn de dispret, ci numai în înteles de gen. Căci tot asa s-au adresat si cei doi îngeri Mariei Magdalena la mormânt: Femeie, de ce plângi? (Ioan 20, 12- 13). Iar cei doi bărbati, care s-au arătat la Inăltarea la cer a Domnului, au zis către apostoli: Bârbati galileieni, de ce stati privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici îngerii, nici cei doi bărbati n-au adresat dispretuitor cuvintele ''femeie'' sau ''bărbati'', ci dimpotrivă, în chip mângâietor.

Sectarul: Dar unde spune în Sfânta Scriptură că Maria, mama lui Iisus, a fost fecioară si pururea fecioarâ, asa cum o numiti voi, ortodocsii, pe ea?

Preotul: Că a născut fiind fecioară, Sfânta Scriptură ne arată în acest fel: Când arhanghelul Gavriil a venit în Nazaret si i-a binevestit ei că va naste pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrând la ea, a numit-o: plină de har si binecuvântată între femei (Luca 1, 28). Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui si cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Si îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Si iată, vei lua în pântece si vei naste Fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema si Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Sâu. Si va împărăti peste casa lui Iacov în veci si împărătia Lui nu va avea sfârsit. Si a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bărbat? Si răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29-35).

Ai auzit, omule rătăcit, cum arhanghelul s-a închinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plinâ de har si binecuvântatâ între femei si că ea a aflat mare har de la Dumnezeu, că n-a cunoscut bărbat, că a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt si că a zămislit si a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu? Apoi ai mai auzit că, desi era fecioară nestiind de bărbat, îngerul Domnului nu i-a zis ''binecuvântată esti tu între fecioare'', ci între femei, prin aceasta nearătând dispret fată de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea ''plină de har'', ci descoperind o veche taină: ''zdrobirea capului sarpelui prin femeie" (Fac. 3, 15) si câ ea va fi acea tainică si duhovnicească Evă care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata în lume?

Dumnezeiestii Părinti ai Bisericii zic că Hristos S-a tiumit sământă a femeii (Fac. 3, 15), ca Cel ce nu S-a născut din sământă de bărbat, ci de la Duhul Sfânt si din Preacuratele sângiuri ale Preasfintei Fecioare Şi-a luat trup.

Asadar, câtă nebunie si râtăcire este în capul sectarilor care hulesc pe Preasfânta si Preacurata Fecioară Maria, cea neispitită de bărbat, punând-o pe ea în rândul femeilor celor măritate, pe cea plină de dar, pe cea care a aflat har de la Dumnezeu si este binecuvântatâ între femei (Luca 1, 28)!

Vor vedea acesti hulitori si stricati la minte si la întelegere sectari în ziua cea mare a Judecătii de apoi, când această Impărăteasâ si Fecioară Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului său cu mare si negrăită slavă, după cum Psalmistul a arătat, zicând: Sezut-a impărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită si prea înfrumusetată... Pomeni-vor numele tău în tot neamul... (Ps. 44, 11, 20-21).

Si ce zici tu, ereticule, oare pentru că arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicând: binecuvântată esti tu între femei, apoi pentru aceasta zici că Fecioara Maria era femeie căsătorită, asa cum o numiti voi cu hulă si nebunie ereticească? Oare n-a zis ea la închinarea îngerului că ''nu stiu de bărbat'' (adică este fecioară)?

Sau când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21-22) si a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea ''femeie'' - oare si atunci Eva era femeie căsătontă, fiindcă o numise Adam ''femeie''? Oare nu era atunci Eva fecioară zidită din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fără de împreunare de femeie? Asadar, dacă Eva a fost zidită de Dumnezeu fecioară, iar Insusi Dumnezeu si Adam pe această fecioară, Eva, o numesc ''femeie'' (Fac. 2, 22-23), apoi nu o numeste pe ea ''femeie'', în înteles că era femeie căsătorită, cum rău si nebuneste întelegeti voi, sectarii, cuvântul ''femeie''.

Cu atât Dumnezeu, cât si Adam, au zis Evei ''femeie'' - atunci când ea era fecioară -, ca să arate prin acest cuvânt că ea era parte femeiască, nu bărbătească, si prin cuvântul femeie a arătat genul ei feminin. Deci nicidecum nu se întelege câ Dumnezeu si Adam, pe cea luată din coasta lui Adam - si care atunci era fecioară - au numit-o femeie în înteles de femeie măritată (căsătorită), asa cum voi rătăcit si rău întelegeti cuvântul femeie în Sfânta Scriptură. Căci precum Eva era fecioară, atunci când i s-a zis ''femeie'', tot astfel Eva cea tainică si duhovnicească, Preacurata Fecioară Maria, care a născut pe Noul Adam, Hristos, fecioară este în vecii vecilor, cu toate că Sfânta Scriptură o numeste pe ea ''femeie'', arâtând prin aceasta genul ei feminin.

Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a născut întru feciorie din trupul său femeie fără de femeie (adică fără a se împreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiască, prin lucrarea Sfântului Duh, a născut bărbat fără de bărbat, în feciorie născând Fecioara si rămânând fecioară, precum si la început a născut Adam întru feciorie femeie fără de femeie, rămânând întru feciorie. Căci asa a binevoit Dumnezeu, ca întru Fecioara Maria să dea împrumut firii lui Adam celui vechi prin Noul Adam Cel născut din Fecioară, Care a venit în lume si S-a îmbrăcat în firea noastră din negrăita Sa milă si bunătate, pentru ca să izbăvească pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osândă si din moarte. Căci precum întru Adam toti mor, asa întru Hristos toti vor învia (I Cor. 15, 22; Rom. 5, 8; Ioan 3, 16; 5, 24).

Deci ia aminte, omule rătăcit - tu si cei asemenea tie -, că Sfânta Scripturâ nu numeste pe Maica Domnului ''femeie'' (Luca 1, 43) în sensul de femeie căsătorită, cum rău si sucit întelegeti voi, ci, prin cuvântul ''femeie'', Sfânta Scriptură arată numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria si totodată arată în chip umbros si tainic că ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15) si prin care va veni mântuirea neamului omenesc.

La cele de mai sus trebuie adăugate si următoarele:

1. Fiind Maică a Mântuitorului, Fecioara Maria a fost si este mijlocitoare a mântuirii.

2. Zămislind de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul în pântecele ei, a fost cu totul curătită de păcate, ca nici un alt om, oricât de sfânt ar fi fost.

3. Fiindu-i prezisă de Dumnezeu cinstirea ei ca nici o altă cinstire a vreunui om , Sfânta Fecioară Maria trebuie socotită ca cea dintâi dintre sfinti, asa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare între prooroci (Luca 7, 28), deoarece venirea lui a fost profetită de alti profeti (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3).

Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decât altor sfinti, o preacinstire, ea fiind împârăteasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum că si după nastere a rămas fecioară, citeste si vezi cele proorocite despre ea de Proorocul lezechiel (44, 1-3).

Sectarul: Nu trebuie să dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, si nici nu poate fi preavenerată ca fecioară, pentru că a mai avut si alti copii, care sunt numiti de Sfânta Scriptură ''frati si surori'' ai lui Iisus, iar Iisus este numit ''întâiul născut'' (Matei 1, 25), de unde urmează că Maria a mai avut ulterior si alti fii. Si într-adevăr Biblia ne vorbeste de niste ''frati'' ai Domnului si, de asemenea, despre ''surorile'' Lui, când redă cuvintele iudeilor, nedumeriti de persoana minunată a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui: Iacov si Iosi si Simon si Iuda? Si surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13, 55-56; Marcu 6, 3). Atunci de ce să falsificăm adevărul numind-o pe Maica Domnului ''Pururea Fecioară'' si venerând-o ca atare?

Preotul: În citatul prim, expresia ''întâiul născut'' nu înseamnâ numaidecât că trebuie să presupunem si existenta altora născuti ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde ''întâiul născut'' se numeste cel ce deschide întâi pântecele, indiferent dacă va mai avea si alti frati sau nu (les. 13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este înlocuit ori întrebuintat amestecat cu cel ordinal (întâiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat si în felul de vorbire al Noului Testament. În cazul de fată ''întâiul născut'' înseamnă ''unul născut'', în sens de ''unicul născut''.

Alt înteles este exclus, deoarece, dacă într-adevăr Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lăsat-o pe Maica Sa în grija unui apostol, ci în grija vreunui frate al Său. In citatul al doilea, se spune de ''frati'' si de ''surori" ai Domnului. ''Frati" sunt chiar amintiti cu numele si sunt în număr de patru, iar ''surorile" (la plural) trebuie să fi fost cel putin două. In Sfânta Scriptură sunt amintiti de mai multe ori (vezi Matei 12, 47-50, Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; GaL 1, 19). Ei însă în nici un caz nu au putut fi frati naturali ai lui Iisus Hristos si fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru că:

1. După o veche si unanimă traditie, Maria, mama lui Iisus, a rămas după nastere fecioară, asa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului lezechiel (44, 1-3).

2. Mama acestor asa-zisi frati ai Domnului este o altă persoană decât Fecioara Maria, căci este numită în Sfânta Scriptură Maria sau cealaltă Marie (adică deosebită de Maria Maica Domnului, si de Maria Magdalena) sau sora mamei Lui Maria lui Cleopa, fiind amintită chiar alături de Maica Domnului si în apropierea ei.

Iată textele biblice lămuritoare: Si erau acolo multe femei, privind de departe... între care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi, si mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55-56). Iacov si Iosi sunt doi din cei patru ''frati" ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor asadar este o altă persoană decât Maria, mama lui Iisus. Evanghelistul continuă apoi: După ce a trecut sâmbăta..., au venit Maria Magdalena si cealaltă Marie, ca sâ vadă mormântul (Matei 28, 1). Aici iarăsi este vorba de ''cealaltă Marie'', care nu poate fi alta decât mama ''fratilor" Domnului si despre care a fost vorba si în textul precedent. În chip asemănător scriu si ceilalti evanghelisti: Si erau si femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui losi si Salomeea (Marcu 15, 40). Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 47).

Acelasi evanghelist scrie apoi: Si după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă (Marcu 16, 1). Apoi, în alt text: Iar ele erau: Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte împreună cu ele, care ziceau câtre apostoli acestea (Luca 24, 10). Si, în sfârsit, altul: Si stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena (Ioan 19, 25).

În toate textele de mai sus este vorba de aceleasi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor si ale Învierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi (doi din ''fratii" Domnului - Matei 13, 55) este numită în ambele locuri Maria, mama lui Iacov apoi alteori mama lui Iosi, sau cealaltâ Marie, iar în alte locuri, sora mamei Lui, Maria lui Cleopa. Dar după adevăr este vorba de aceeasi persoană, căci totdeauna este numită ''Maria''. Deci ''fratii Domnului", având altă mamă decât pe Maria, mama lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria si frati naturali ai lui Iisus.

3. ''Fratii Domnului" nici ei însisi nu se numesc ''frati'', ci ''robi'' si ''slujitori ai lui Iisus'', anume după toată probabilitatea căci certitudine deplină nu există doi dintre ei, Iacov si Iuda, sunt autorii celor două epistole sobornicesti, numite ''a lui Iacov'' si respectiv ''a lui Iuda''. Or, acolo ei se numesc fiecare ''rob'' (Iacov 1, 1) si ''slujitor'' (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu ''frati''.

4. Dacă ar fi fost frati naturali ai Săi, Hristos i-ar fi fâcut apostoli; ori ei n-au fost dintre cei doisprezece apostoli. Desi multi presupun că acestia doi dintre ''fratii Domnului", anume Iacov si Iuda, ar fi identici cu cei doi apostoli dintre cei doisprezece care poartă acest nume (Apostolul Iacov, connumit la fel cu ''fratele Domnului" cel Mic, în toate listele apostolilor, iar Iuda ''fratele Domnului" ar fi fost Apostolul Iuda Tadeul), totusi, aceasta este o simplă presupunere, neîndestulător de întemeiată, mai ales că ei însisi nu se numesc ''apostoli'', după cum nu se numesc nici ''frati ai Domnului''; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov, ''fratele Domnului", se stie numai că a fost dintre cei saptezeci de apostoli si cel dintâi episcop al Ierusalimului si că se bucura de cea mai mare autoritate, atât în fata credinciosilor, cât si în fata apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), în timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre celălalt Iacov nu mai putem sti nimic.

5. Hristos ar fi încredintat în grija lor pe Fecioara Maria, iar nu în grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai străin acesteia decât un fiu al ei.

6. ''Fratii Domnului" nu pot fi nici măcar frati vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia, deoarece:

a) Nicăieri nu se spune si nicăieri nu se poate presupune că Iosif ar mai fi fost căsătorit si înainte si că ar fi devenit văduv prin divort. Stim din Traditie doar atât, că era ''drept''.

b) Mama ''fratilor Domnului", după cum s-a văzut mai sus, trăia si era în apropierea intimă a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus - pentru motive lesne de înteles - dacă ea ar fi fost cândva sotia lui Iosif, acum divortată.

7. Tinând seama de faptul că peste tot în Orient, dar în special la iudei, cuvântul ''frate'' se întrebuinta si în înteles mai larg, de ''văr'' sau de alte rudenii mai apropiate sau mai îndepărtate, ca de exemplu la Facere (13, 8), unde Avraam îl numeste pe Lot ''frate'', desi îi era numai nepot de frate (Fac. 11, 27), trebuie să admitem că si ''fratii Domnului" au fost - probabil - veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru că desi mama lor este numită ''soră'' a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu putea să fi fost soră bună a acesteia, deoarece purta acelasi nume cu Maria, si foarte rar se obisnuia în vechime ca două surori sau doi frati să poarte acelasi nume. Ci cuvântul ''soră'' trebuie să aibă aici, de asemenea, întelesul de vară, probabil vară primară. În acest caz, fiii ei, numiti ''fratii Domnului", ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos.

Sectarul: Din cele arătate până aici, s-ar putea crede că Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, a rămas pururea fecioară si nu a mai avut alti copii în afară de Iisus, dacă nu ar fi scris în Sfânta Scriptură că Iosif n-a cunoscut-o pe ea, numai până ce a născut pe Cel întâi Născut, pe Iisus Hristos, lăsând astfel a se întelege că apoi ea ar fi putut avea si alti copii.

Preotul: Sfânta Scriptură zice într-adevăr: Si n-a cunoscut-o pe ea până ce a născut pe Fiul său Cel Unul Născut, Căruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25); dar luati aminte si întelegeti că, în Sfânta Scripturâ, expresia până când înseamnă vesnicie. Căci zice Domnul: lată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârsitul veacului (Matei 28, 20). Oare aceasta înseamnă că se va despărti de noi după sfârsitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Si astfel (după obsteasca înviere) pururea vom fi cu Domnul (I Tes. 4, 17)?

Iar în alt loc al Sfintei Scripturi este scris: Zis-a Domnul Domnului meu: sezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrâjmasii Tăi asternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare aceasta înseamnă că după aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu va sedea de-a dreapta Tatălui spre a împărăti cu El peste toate veacurile, stiind bine că împărătia Lui nu va avea sfârsit (Luca 1, 35)?

Iar dacă în alt loc al Sfintei Scripturi se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, si zburând corbul nu s-a mai întors până când s-a uscat apa pe pământ (Fac. 8, 7), aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată?

Iarăsi se arată în dumnezeiasca Scriptură că Micol, fata lui Saul (sotia lui David), nu a născut fiu până în ziua în care a murit (II Regi 6, 23). Oare înseamnă că a mai nâscut fii după ce a murit, pentru că se zice ''până când''?

Asadar deschide ochii mintii asupra acestor mărturii, alese din multe altele ale Sfintei Scripturi, si întelege că cuvântul până când în Sfânta Scriptură înseamnă vesnicie si, după cum Mântuitorul Hristos vesnic va fi cu apostolii Săi si cu toti cei ce împlinesc poruncile Lui, după cum El vesnic va sta de-a dreapta Tatălui împărătind în împărătia Sa cea fără de sfârsit, dupâ cum corbul în veci nu s-a mai întors pe corabia lui Noe si dupâ cum în veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai născut fii după ziua în care a murit, tot astfel Iosif cel drept si temător de Dumnezeu, vesnic (în veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de nastere, a fost fecioară în nastere si a rămas pururea fecioară, Preasfânta si Preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, împărăteasa îngerilor si a oamenilor.

La acestea să mai adăugăm si observatia că expresia ''până când'' nu limitează nicidecum durata stării de feciorie a Mariei, ci, dimpotrivâ, este folosită tocmai să accentueze faptul că Iisus Hristos S-a născut din fecioară fără de bărbat. De aceea unele editii ale Noului Testament folosesc si traducerea: fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul Nâscut,.., ceea ce înseamnă acelasi lucru, asa cum am arătat mai sus.

Sectarul: În Sfânta Scriptură ni se spune, în mai multe locuri, că noi crestinii nu avem decât un singur Mijlocitor al mântuirii, pe Iisus Hristos. Or voi, ortodocsii, vă adresati Maicii Domnului, zicând: ''N-avem alt ajutor afară de tine''; si ziceti: ''Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieste-ne pe noi'', ceea ce este o mare greseală, că puneti pe Maica Domnului ca si pe Mântuitorul, mijlocitoare a mântuirii voastre.

Preotul: In această privintă ti-am dat lămuriri pe larg, când am vorbit despre cultul sfmtilor. Iar în ce priveste adresarea noastră către Maica Domnului în acest chip: ''Nu avem alt ajutor în afarâ de tine'', prin aceasta noi nu tăgăduim unicitatea lui Hristos ca Mijlocitor al mântuirii noastre obiective, dar nu neglijăm nici folosul oricărui alt ajutor în legătură cu mântuirea noastră subiectivă .

Întelesul acestei adresări este următorul: ''Tu ne poti da cel mai mare ajutor la mântuirea noastră subiectivă; un alt ajutor mai mare nu găsim la nici un alt sfânt". Sau: ''Nu avem pe altcineva care să ne poată ajuta atât de mult cât ne poti ajuta tu, ca Maică a Mântuitorului nostru". Iar cuvintele de rugăciune adresate ei: ''Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieste-ne pe noi'' înseamnă: ''înduplecă pe Fiul Tău să ne mântuiască'', sau ''Izbăveste-ne pe noi''. în limba greacă, limba în care au fost scrise toate cărtile Noului Testament, ca si cărtile de cult ortodox, verbul ''a mântui'' înseamnă si a izbăvi de rău, de necaz, de ispită, de strâmtorare.

Deci, ''Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieste- ne pe noi'' înseamnă: ''ajută-ne cu rugăciunile tale să ne izbăvim de rele, de necaz, de lucrările diavolului, de patimi''. Asadar, prin ''mântuieste-ne pe noi'' nu întelegem ''iartă-ne păcatele'', ci ''roagă-te Fiului tău pentru mântuirea noastră''. Cu neputintă este ca preacinstirea Maicii Domnului să supere pe Fiul ei, Căruia prin aceasta nu-I scădem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotrivă, toată preacinstirea Maicii Domnului trece de partea Fiului său, Care a ales-o si a sfintit-o pe ea spre a-I fi Lui Maică.

Deci ia aminte, omule încurcat la întelegere si rătăcit de la adevăr, cele ce am a-ti spune. în cele de până aici ti-am arătat, cu mărturii din Sfânta Scriptură, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si ai auzit că Dumnezeu, încă îndată după căderea lui Adam si a Evei, a prevestit că Maica Domnului va fi acea ''femeie-fecioară'' care va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit că va fi acea fecioară care va naste pe Emanuel- Dumnezeu (Isaia 7, 14); ea va fi mijlocitoare a intrării în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (ler. 31, 21-23); ei i s-a închinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea ''plină de har'' si ''binecuvântată între femei'' (Luca 1, 28); ei i s-a închinat Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătoml, numind-o ''cea binecuvântată între femei'' si ''Maica Domnului meu'' (Luca 1, 40-43); fericit este pântecele si sânul ei, că a purtat si a alăptat pe Mântuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mântuitorul, ca Fiu al ei, o asculta si-i era supus (Luca 2, 51); prima minune a făcut-o Mântuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugămintea ei (Ioan 2, 3-10); Mântuitorul S-a îngrijit de soarta ei, chiar si atunci când El suferea înfricosatele chinuri pe Cruce, încredintând-o spre purtare de grijă celui mai iubit dintre toti apostolii Săi (Ioan 19, 26-27); ea însăsi, prin Duhul Sfânt, a proorocit că toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru mărirea cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48-49); însusi numele ei înseamnă ''Doamnă, Stăpână'' în limba ebraică.

Această Doamnă si împărăteasă-Fecioară va sta de-a dreapta tronului Fiului său în ziua Judecătii de apoi (Ps. 44, 11); ea a zămislit si a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt (Luca 1, 35) si rămânând fecioară si după nastere (lez. 44, 1-3); ea este ''mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fără de asemănare decât serafimii'' (Axionul). Ea n-a mai avut si alti fii în afară de Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 20, 12-13; Fapte 1, 11), iar mama asa-zisilor ''frati si surori ai Domnului'' nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25 s.a.); ''fratii Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui, căci în vechime la iudei, rudeniile de aproape se ziceau frati (Fac. 13, 8). Mama ''fratilor Domnului", Maria lui Cleopa, se numeste soră cu Maica Domnului, tot în acest sens de rudenie apropiată (Ioan 19, 25 s.a.).

Asadar, după ce ai văzut mărturiile Sfintei Scripturi despre aceste adevăruri privitoare la Maica Domnului, dacă ai avea mintea ta curătită de întunericul ereziei si de păcate, ai putea întelege prealuminat, pentru care pricinâ noi, crestinii ortodocsi din Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, aducem preacinstire Preasfintei Fecioare Maria. Rugându-ne ei, o punem pe ea mijlocitoare către Fiul său si Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin mijlocirea preaputernicelor sale rugăciuni, pe care le face pururea către Dumnezeu pentru tot neamul omenesc si mai ales pentru toti cei binecredinciosi.

Dar fiindcă ochii mintii voastre, a sectarilor, de mult i-a închis satana ca să nu vadă lumina adevărului si v-ati făcut asemenea păsărilor si corbilor de noapte, care la întuneric văd, iar la lumină orbesc, asa si voi, având întunecate mintile voastre de duhurile înselăciunii, întunericul îl socotiti lumină, iar lumina întuneric. Iar că adevărul acesta este, ascultă ce-ti zic: De ce nu cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, când însăsi dumnezeiasca Scriptură vă arată că si Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe ea cu închinăciune (Luca 1, 29)?

De ce n-o cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, care este Biserica împăratului slavei, cea mai desfatată decât cerurile, căci ea pe Dumnezeu, a Cărui slavă nu o cuprinde nici cerul, nici pământul, L-a purtat în pântece? (II Paral. 2, 6). Pentru care pricină voi, sectarilor, nu cinstiti pe Maica Domnului care, după mărturia Sfintei Scripturi si a arhanghelului binevestitor, este ''plină de har'' (Luca 1, 28)?

Pentru care pricină voi, rătăcitilor cu mintea, socotiti pe Maica Domnului ca pe o femeie de rând, pe aceea care a aflat ''har de la Dumnezeu'' si care este ''binecuvântată între femei'' (Luca 1, 28-30)? Pentru care pricină voi, sectarilor, sunteti atât de împietriti si orbi la întelegere si nu cinstiti pe Maica Domnului, pe care, prin Sfântul Duh, a mărturisit-o Elisabeta că este Maica Domnului si binecuvântată între femei (Luca 1, 40-43)? Dacă voi ziceti că credeti cele scrise în Sfânta Scriptură, apoi de ce nu preacinstiti pe Maica Domnului, când Scriptura vă arată că pe ea ''o vor ferici toate neamurile", pentru mărirea pe care a facut-o Dumnezeu ei (Luca 1, 48-49)?

Pentru care pricină voi, sectarilor, si cei asemenea vouă eretici, ati ajuns la atâta întuneric de neîntelegere, că în loc de a cinsti si a venera pe Maica Dumnezeului Celui viu, voi o huliti, si în nebunia voastră o socotiti ca pe o femeie de rând? Sfântul Duh o arată pe ea în psalmi ca pe o împărăteasă a îngerilor si a toată fâptura, stând de-a dreapta scaunului Fiului ei în hainâ aurită si prea înfrumusetată (Ps. 44, 10), iar voi, sectarilor, o numiti că este o femeie oarecare de rând, ca toate femeile.

Duhul Sfânt arată în Sfânta Scriptură că Maica Domnului va fi pomenită din neam în neam si popoarele o vor lăuda pe ea în veacul veacului (Ps. 44, 20-21), iar voi, blestematilor sectari si prooroci mincinosi, pe care v-a orbit satana, nu voiti să o lăudati si să o preacinstiti pe Maica Domnului. Duhul Sfânt arată că toată slava fiicei Împăratului (a Maicii Domnului) este înlăuntru, îmbrăcată cu tesături de aur si prea înfrumusetată (Ps. 44, 15). Prin slava dinlăuntru arată că ea este cămara Duhului Sfânt, Preacurată, iar voi, sectarilor nebuni, o huliti pe Maica Domnului si o necinstiti.

Maica Domnului este acea fecioară care a născut pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 13) si voi, întunecatilor, ziceti că este o femeie oarecare ca toate femeile. Duhul Sfânt prin gura Proorocului lezechiel o arată pe Maica Domnului ca ''usă încuiată", prin care nimeni nu va trece decât Dumnezeul lui Israel, si după trecere, încuiată va rămâne (lez. 44, 1-3), adică Fecioară va fî înainte de nastere, Fecioară în nastere si după nastere pururea va rămâne fecioară, iar voi, întunecatilor la minte si la întelegere, orbiti de satana, ziceti că Maica Domnului a mai avut si alti fii în afară de Fiul lui Dumnezeu, pe Care L-a născut.

Mai bine ar fi ca voi, toti ereticii si sectarii, să vă legati câte o piatră de moarâ de grumaji si să vă aruncati în mare (Matei 18, 6-7; Marcu 9, 42; Luca 17, 1-2), decât să se smintească sufletele bunilor crestini cu minciunile si hulele voastre cele drăcesti si blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept si temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) să îndrăznească a se atinge de Preasfânta Fecioară după nasterea lui Hristos, mai ales după ce el a primit descoperirea de la însusi Dumnezeu, prin îngerul Său, că Cel ce S-a zămislit în pântecele Fecioarei este de la Duhul Sfânt (Matei 1, 19-21) si că Cel zămislit din Duhul Sfânt va fi Mântuitorul lumii, Hristos (Matei 1, 21)?

Oare dreptul si temătorul de Dumnezeu Iosif - căruia i se descoperise de la Dumnezeu că Fecioara Maria, logodnica sa, a zămislit de la Duhul Sfânt si a înteles că prin ea Dumnezeu va lucra la mântuirea neamului omenesc, la zdrobirea capului sarpelui (Fac. 3, 15) si că ea este Fecioara cea proorocită de Duhul Sfânt prin Sfântul Prooroc Isaia, care va naste pe Emanuel, Dumnezeul si Mântuitorul lumii (Isaia 7, 14) - mai putea el cugeta ceva din cele omenesti asupra ei? Tocmai de aceea Iosif cel drept si temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) s-a arătat atât de osârduitor si ascultător si a slujit cu atâta osteneală atât Pruncului Dumnezeu, de la nastere la fuga în Egipt si la întoarcerea de acolo (Luca 2, 1, 4-6; Matei 2, 13-23), precum si în ceilalti ani ai vietii sale, cât si Maicii Domnului, pentru că îsi dădea desăvârsit seama de chemarea ce o avea el de a sluji Preasfintei Fecioare, prin care Dumnezeu a venit în lume cu trup, să mântuiască neamul omenesc.

Deci, mute să fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra Împărătesei îngerilor si a Maicii lui Dumnezeu si asupra dreptului si temătorului de Dumnezeu Iosif, în cele ce rău si nebuneste socotesc că a mai avut si alti fii Preasfânta si Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, cea ''plină de har'' (Luca 1, 28-29).